Definita cuvantului bucățel
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee dispuse în formă de spic (Agrostis canina). – Din bucățea.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucățel
slugerél, slugeréi, s.m. (înv.) ajutor al slugerului. Vezi definitia »
MUȘCÉL s. n. v. muscel. Vezi definitia »
NONPARÉL s. n. v. nonpareil. Vezi definitia »
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el. Vezi definitia »
RÁȘPEL s.n. Pilă lată de oțel cu dinți mari, folosită pentru răzuirea lemnului. [Pl. -le, -luri. / < germ. Raspel]. Vezi definitia »