Definita cuvantului bucea
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese între care există o mișcare relativă, pentru a le proteja de uzură, sau între două piese asamblate rigid, pentru a ușura dezmembrarea. ♦ Manșon de fontă cu care se căptușește pe dinăuntru butucul roții (de car, de camion etc.). 2. Dispozitiv care îmbucă sau prinde o parte a unei unelte. – Lat. buccella „guriță”.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucea
frunceá s.f. (înv.) frunte. Vezi definitia »
CĂRĂREÁ, cărărele, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -ea. Vezi definitia »
PÚRUREA adv. v. pururi. Vezi definitia »
jigneá, jignéle, s.f. (reg.) locul unde fierarul își înroșește fierul; cușniță. Vezi definitia »
Prea rafinat, excesiv de subtil, complicat, greu de inteles. Vezi definitia »