Definita cuvantului bucea
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese între care există o mișcare relativă, pentru a le proteja de uzură, sau între două piese asamblate rigid, pentru a ușura dezmembrarea. ♦ Manșon de fontă cu care se căptușește pe dinăuntru butucul roții (de car, de camion etc.). 2. Dispozitiv care îmbucă sau prinde o parte a unei unelte. – Lat. buccella „guriță”.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucea
ACÍLEA adv. v. aici. Vezi definitia »
cifteá, ciftéle, s.f. (reg., înv.) pușcă cu două țevi; pușcă cu țeavă scurtă. Vezi definitia »
BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça. Vezi definitia »
TRANSPĂREÁ, transpár, vb. II. Intranz. (Rar) A se zări, a se întrezări, a se ghici. – Trans- + părea (după fr. transparaître). Vezi definitia »
hareá s. f. – Mătase, moar. Tc. hare (Șeineanu, III, 60). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »