LOCUÍT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre case, ținuturi etc.) În care locuiește cineva, unde sunt oameni. – V. locui. Vezi definitia »

LICÍT, -Ă adj. legal, permis, îngăduit de lege. (< fr. licite, lat. licitus) Vezi definitia »

PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. Vezi definitia »

CORHĂNÍT s. n. Transport al buștenilor de la locul unde au fost fasonați până la o cale de comunicație, prin târâre și rostogolire, cu ajutorul țapinei sau cu alte mijloace. – Et. nec. Vezi definitia »

BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui. Vezi definitia »