CONFESÁ vb. I. refl. (Rar) A mărturisi cuiva ceva intim, a se destăinui, a se spovedi. [< fr. confesser]. Vezi definitia »

(sursa?) SOLILOCVIU s.n. v. soliloc. Vezi definitia »

PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer. Vezi definitia »

pedeapsa bisericeasca pe care preotul o aplica credinciosului pe scaunul marturisirii Vezi definitia »

degresa, degresez v. r. a consuma băuturi alcoolice. Vezi definitia »