Definita cuvantului bucium
BÚCIUM1, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub conic, lung, făcut din coajă de tei sau din lemn și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale; tulnic. ♦ Sunet scos cu acest instrument. [Var.: (reg.) búcin s. n.] – Lat. bucinum.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucium
CUÁNTUM s. n. cantitate, nivel, sumă la care se ridică o cheltuială, un credit. (< fr., lat. quantum) Vezi definitia »
DURALUMÍNIUM s.n. v. duraluminiu. Vezi definitia »
ACTIUM, denumire romană a orașului și promontoriului Arta din V Greciei. Aici a avut loc bătălia navală dintre Octavian August și Marc Antoniu încheiată cu victoria primului (31 î. Hr.). Vezi definitia »
SÁCRUM s. n. os triunghiular la partea inferioară a coloanei vertebrale, care împreună cu oasele pelviene formează bazinul. (< fr., lat. sacrum) Vezi definitia »
QUADRÍVIUM CVA-/ s. n. treapta imediat următoare învățământului elementar medieval (trivium), în care se predau artele matematice (aritmetica, geometria, muzica și astronomia). (< lat., fr. quadrivium) Vezi definitia »