Definita cuvantului buciuma
BUCIUMÁ2, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta din bucium. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu buciuma
AUTOAFIRMÁ, autoafírm, vb. I. Refl. A se afirma prin sine însuși. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + afirma. Vezi definitia »
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Reg.) A freca un cal cu un șomoiog de paie sau de fân. [Var.: buciumá vb. I] – Din bușon (puțin cunoscut) „șomoiog de paie” (< fr. bouchon). Vezi definitia »
șașmá (-ále), s. f. – (Mold., Dobr.) Plasă mala. Tc. șaçma. Vezi definitia »
forma de guvernamant in , care, de fapt puterea apartine unor partide politice care controleaza institutiile statului , sau exercita asupra lor o presiune irezistibila; partidocratia semnifica hipertrofierea fenomenelor partizane in statele cu partidele politice deosebit de puternice. Vezi definitia »
mama vitrega Vezi definitia »