cu tate mari Vezi definitia »

CĂLINESCU, Alexandru (1907-1937, n. Focșani), scriitor român. Lirică de o deosebită sensibilitate maladivă, pusă sub semnul lui Baudelaire și Bacovia („Decenii”, „Mări moarte”) și un roman (în colab. cu Pavel Nedelcu, „Destrămarea”). Vezi definitia »

BUZESCU, Aura (1894-1992, n. Caransebeș), actriță română. Dotată cu mare forță de interiorizare. Roluri de dramă din repertoriul clasic și modern (Ofelia, Julieta, Violaine din „Îngerul a vestit pe Maria” de Claudel, Elisabeta din „Maria Stuart” de Schiller, Doamna din „Vizita bătrînei doamne” de Dürrenmatt). Vezi definitia »

CU prep. 1. Introduce un atribut sau un nume predicativ; a) indică asocierea: casă cu livadă; b) indică conținutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesorul: mașinuță cu motor; d) indică o dependență, o legătură: rudă cu mine; e) indică o însușire: copil cu talent; f) indică instrumentul: călătorie cu avionul. II. Introduce complemente indirecte: ține cu echipa studențească. III. Introduce complemente circumstanțiale: a) de mod: câștiga cu acul; b) formează locuțiuni modale: cu duioșie, cu blândețe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binișorul; c) instrumental: desenăm cu cărbune; d) sociativ: merg cu Irina; e) de cauză: nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie; f) de timp: nu venea cu saptămânile. (Expr.) Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.); g) cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: zi cu zi; h) de relație: e artist numai cu numele. IV. Formează loc. conj. și prep.: cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu. V. Cu valoare de conj.: șoarecele cu pisica. – Lat. cum. Vezi definitia »

BOERESCU, Vasile (1830-1883, n. București), jurist și om politic român. Prof. univ. la București. Luptător pentru unirea Principatelor, a propus în Adunarea Electivă alegerea lui Al. I. Cuza ca domn și în Țara Românească; ministru de Externe (1873-1875; 1879-1881) și de Justiție (mai-iul. 1860, 1860-1861, 1868-1870). Vezi definitia »