VIRULÉNȚĂ, virulențe, s. f. Însușirea de a fi virulent; însușire a microbilor patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului, rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia; grad de intensitate infecțioasă a unei boli. – Din fr. virulence, lat. virulentia. Vezi definitia »

merendíță, merendíțe, s.f. (reg.) ștergar (cu înflorituri) în care se învelește la țară merindea. Vezi definitia »

opăreală, opăreli s. f. anchetă desfășurată de poliție și procuratură cu inculpatul în stare de libertate. Vezi definitia »

MOLÉTĂ s. f. 1. unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. (< fr. molette, germ. Molette) Vezi definitia »

a călca pe broască expr. 1. (pop., iron.) a elimina gaze intestinale. 2. (intl., înv.) a avea ghinion. Vezi definitia »