POLICHÉT, polichete, s. n. (La pl.) Clasă de viermi inelați caracterizați prin parapode bine dezvoltate, prevăzute cu un număr mare de pori, și care se târăsc pe fundul apelor marine sau se afundă în mâl și nisip; (și la sg.) vierme inelat care face parte din această clasă. [Var.: polichétă s. f.] – Din lat. polychaeta, fr. polychètes. Vezi definitia »

COTLÉT s. n. 1. antricot. 2. (pl.) favoriți (III). (< fr. côtelette) Vezi definitia »

PÍCPOCHET s. m. hoț de buzunare. (< fr. pickpockeet) Vezi definitia »

DUÉT s.n. 1. Ansamblu de doi cântăreți sau instrumentiști; compoziție muzicală interpretată de două voci sau de două instrumente; duo. 2. (Fig.) Discuție, taifas în doi. [Pron. du-et, pl. -te, -turi. / < it., fr. duetto]. Vezi definitia »

LAZARÉT s.n. (Rar) Loc izolat pentru persoane presupuse a fi contaminate de o boală contagioasă; loc de carantină. [Pl. -te. / cf. fr. lazaret, it. lazzaretto]. Vezi definitia »