prăznicár, prăznicáre, s.n. 1. (înv. și reg.) icoană pe care o sărută credincioșii când merg la altar și când ies din biserică, înaintea miruitului. 2. (înv.: în forma: prăznicer) carte cuprinzând slujbele diferitelor sărbători sau praznice bisericești. Vezi definitia »

FUMOÁR, fumoare, s. n. Încăpere, mai ales lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. [Var.: fumuár s. n.] – Din fr. fumoir. Vezi definitia »

UNIPOLÁR, -Ă adj. 1. (Fiz.) Care are un singur pol. 2. (Biol.) Așezat pe o singură parte a celulei. [Cf. fr. unipolaire]. Vezi definitia »

ONERÁR, -Ă adj. care exercită în mod real o funcție. (< fr. onéraire, lat. onerarius) Vezi definitia »

EXTRASTATUTÁR, -Ă adj. în afară de statute; nestatutar. (< fr. extra-statutaire) Vezi definitia »