Definita cuvantului capucin
CAPUCIN, -Ă (CAPUȚIN) (‹ fr., it., germ.) s. m. și s. f. 1. Călugăr (călugăriță) din ordinul cerșetorilor Sfîntului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capișonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimuțe platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coadă prehensilă și deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate în cercetarea de laborator.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu capucin
SIN2 s. m. și n. v. sân. Vezi definitia »
mallorquín (hisp.) [pron. malĩorchin] (ma-llor-quin) adj. m., s. m., pl. mallorquíni; adj. f., s. f. mallorquínă, pl. mallorquíne Vezi definitia »
CANÍN, -Ă adj. 1. De câine, câinesc. 2. Dinte canin (și s.m.) = dinte ascuțit și lung, așezat între dinții incisivi și măsele. [< fr. canin, cf. lat. caninus – de câine]. Vezi definitia »
ORGANDÍN s. n. v. organdi. Vezi definitia »
PLATIRÍN, platirine, s. n. (La pl.) Grup de maimuțe cu nasul lățit și turtit, originare din America de Sud și Centrală; (la sg.) maimuță din acest grup. – Din engl. platyrrhina. Vezi definitia »