haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ODẮJDII s. f. pl. Veșminte bisericești pe care le îmbracă preoții la oficierea slujbei religioase sau în împrejurări solemne. – Din sl. odežda. Vezi definitia »

contináții s.f. pl. (reg.) etaje, caturi. Vezi definitia »

stridií, stridiésc, vb. IV (reg.; despre zer) a separa de unt (prin stoarcere). Vezi definitia »

a băga melodii expr. (intl.) a denunța. Vezi definitia »