RETÍNĂ, retine, s. f. Membrană nervoasă, sensibilă la lumină, situată în fundul ochiului și alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine. Vezi definitia »

spetezúță, spetezúțe, s.f. (reg.) 1. andrea de făcut plase. 2. crăcană (la rășchitor). Vezi definitia »

ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Din lat. *sira. Vezi definitia »

TIROZÍNĂ s. f. aminoacid aromatic din diferite protide, a cărui oxidare produce melanina. (< fr. tyrosine) Vezi definitia »

PERIETÚRĂ, perieturi, s. f. Acțiunea de a (se) peria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – Peria + suf. -tură. Vezi definitia »