chíci (-uri), s.n. – Tufiș, desiș, hățiș. Sl. kiće „crengi” (DAR). Cuvînt rar, de la care pare a deriva chichiriș, s.n. (Banat, pădure, hățiș) pe care DAR preferă să-l pună în legătură cu mag. tekerős „noduros”. Vezi definitia »

OFTICÍ vb. IV. v. oftica. Vezi definitia »

ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci¹. – În + brânci. Vezi definitia »

DECI¹- Element de compunere savantă care intră în denumirea submultiplilor unităților de măsură pentru a exprima a zecea parte din întreg. – Din fr. déci-. Vezi definitia »

turbăcí, turbăcésc, vb. IV (reg.) a ameți. Vezi definitia »