Definita cuvantului carabinier
CARABINIER (‹ fr.) s. m. 1. Soldat înarmat cu o carabină. ♦ (În Franța) Denumire dată soldaților din cavaleria grea (sec. 17-19) înarmați cu carabine, precum și soldaților de elită din infanterie (1788-1792). 2. Denumire dată astăzi vameșilor în Spania (carabineros), iar în Italia și alte state jandarmeriei (carabinieri).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu carabinier
ROADSTER s.n. Caroserie sport cu două locuri, permanent deschisă, echipată cu o capotă ușoară pliabilă. [Pron. rodster. / < engl. roadster]. Vezi definitia »
ÚGER, ugere, s. n. Organ cărnos de secreție a laptelui la femelele animalelor mamifere; țâță. – Lat. uber, -eris. Vezi definitia »
strajaméșter, strajaméșteri, s.m. (înv. și reg.) sergent-major de cavalerie sau de artilerie (în armata austro-ungară). Vezi definitia »
PLÚNGER, plungere, s. n. Piesă rotundă de șamotă la alimentatoarele automate cu sticlă topită, care ajută la formarea picăturii de sticlă. – Din fr., engl. plunger. Vezi definitia »
FRUCTIFÉR, -Ă adj. (Despre pomi) Care produce fructe; roditor. ♦ (Despre organele unei plante) Care poartă fructele. [< fr. fructifère, cf. lat. fructus – fruct, ferre – a purta]. Vezi definitia »