ORÂNDUÍ, orânduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. Tranz. (Înv. și pop.) A decide, a fixa, a stabili. ♦ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (Înv. și pop.) A pune la cale; a pregăti. – Din sl. urenditi. Vezi definitia »

RIFLUÍ vb. tr. a executa rifluri pe suprafața unui valț de moară. (după germ. riffeln) Vezi definitia »

cătămúi adj. invar. (reg.) murdar, negru. Vezi definitia »

șiuí, șíui, vb. IV (reg.; despre oameni) a șuiera printre dinți. Vezi definitia »

a se teme și de umbra lui expr. a fi exagerat de fricos, a fi laș. Vezi definitia »