obrezuí (-uésc, -ít), vb. – A circumcide. Sl. obrezovati (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. obrezanie, s. f. (circulație), din sl. obrežanije, înv. Vezi definitia »

ipuí, pers. 3 sg. ipuiéște, vb. IV (reg., înv.; cu privire la porumb) a face puieți, copili; a înfrăți. Vezi definitia »

auí (auiésc, auít), vb. – A răsuna, a hăuli. Creație imitativă, ca hui, vui și hăuli, care exprimă toate același efect de rezonanță. – Der. auială, s. f. (bubuit, zgomot); auit, s. n. (zgomot mare); auitor, adj. (răsunător). Vezi definitia »

BISTRIȚA BÎRGĂULUI, com. în jud. Bistrița-Năsăud; 4.537 loc. (1991). Cherestea. Stație de c. f. Vezi definitia »

zviduí (a se ~) (reg.) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zviduiéște, imperf. 3 sg. se zviduiá; conj. prez. 3 să se zviduiáscă Vezi definitia »