lamb (lámburi), s. n. – 1. Un fel de rindea, lambare. – 2. Deschizătură, scobitură, tăietură în lung. – 3. Fiecare dintre stinghiile de lemn sau de metal care fixează crucea căruței (trăsurii). – Var. lambă (sensul 1-2) lambá. Tc. lamba (Bogrea, Dacor., I, 288; Lokotsch 1303; Tiktin; DAR). În general se consideră că al treilea sens reprezintă un cuvînt diferit, pe care Cihac, II, 164, îl derivă din sl. lubinŭ „de scoarță de copac” și DAR din rut., pol. lanwa (‹ germ. med. Lanne), în timp ce Tiktin, Candrea și Scriban îl consideră de origine necunoscută. Fără îndoială, pare a fi vorba de același cuvînt; numele său se explică prin faptul că este introducere a unei vergele într-o scobitură sau într-un locaș, cf. bg. lamba „scobitură, cornișă dințată”. – Der. lămbar, s. n. (un fel de rindea); lămbui, vb. (a scobi, a asambla, a îmbuca); lămbuitor, s. n. (un fel de rindea); lămbuială, s. f. (îmbinare). Vezi definitia »

CARẤMB, carâmbi, s. m. 1. Parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii. – Lat. *calamulus < calamus „trestie, arc, prăjină”). Vezi definitia »

porúmb (porúmbi), s. m. – 1. Porumbel (Columba palambus). – 2. Păpușoi, cucuruz (Zea mais). – 3. Varietate de scorombar (Prunus spinosa). – 4. (Adj.) Cenușiu, porumbiu. – 5. (Arg.) Lanț de aur, lanț de ceas. – Var. mold. porîmb. Mr. părumbu, purumbu. Lat. palŭmbus (Pușcariu 1359; Candrea-Dens., 1431; Tiktin, ZRPh., XL, 713; Spitzer, ZRPh., XXXIX, 108; REW 6181), cf. alb. pëljum (Philippide, II, 649), it. palombo, sp. paloma, port. pombo. Numele păpușoiului vine de la asemănarea știuletelui cu un porumbel, cf. lat. med. arundo „lance” (Silos 46), sp. carrizo. Ipoteza că ar fi vorba de un calc din bg. gălăb „porumbel”, gălăbi „porumb” (Rosetti, Influența limbii slave, 42) nu pare oportună; un împrumut cu sens opus pare mai ușor de admis. Cultura porumbului, introdusă destul de tîrziu (pe la 1680 în Munt. și pe la 1690 în Mold.; data care se citează de obicei e falsă, cf. Nicolae Costin, în 1694) a progresat repede, înlocuind cultura grîului, care era obiectul unui monopol comercial turcesc. Der. porumbă (var. mold. porîmbă), s. f. (porumbiță) a fost considerat reprezentant direct al lat. palŭmbŭla (Candrea-Dens., 1432) sau palŭmba (Candrea), ipoteză care nu este necesară; porumbac, adj. (cenușiu, murg; fluture de noapte, Sphinx euphorbiae), cf. lat. meg. palumbacius; porumbar, s. m. (crescător de porumbei; scorombar, Prunus spinosa; s.m.m hulubărie; s. n., coșar, pătul), poate direct din lat. palŭmbarium (Pușcariu 1361; Candrea-Dens., 1433; cuvîntul apare la Du Cange); porumbea, s. f. (porumbiță); porumbel, s. m. (hulub; porumbar; plantă liliacee, Muscari botryoides; păsări de hîrtie); porumbărie, s. f. (hulubărie); porumbește, adv. (ca porumbeii); porumbiște, s. f. (lan de porumb); porumbiță, s. f. (hulubiță; iubită); porumbrea (var. porumbrică), s. f. (porumbă); porumbrel, s. m. (scorombar); porumbie, s. f. (varietate de strugure). – Bg. gălăbi „porumbiță” a ajuns să însemne „porumb”, probabil prin calc din rom. (Tiktin; Mladenov, Spisanie za bălg. Akademija, XLIII, 93). Vezi definitia »

MICROCOULÓMB, microcoulombi, s. m. Unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu o milionime de coulomb. [Pr.: -cu-] – Din fr. microcoulombe. Vezi definitia »

RUMB s.m. (Mar.) Măsură de unghi egală cu 1/32 parte a orizontului, adică cu 11¼ grade; cart¹. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. rhumb]. Vezi definitia »