púșiță, púșițe, s.f. (reg.) 1. puroi. 2. (în expr.) a avea pușiță = (despre copii) a plânge, a suspina, a scânci. 3. (în forma : pușiț, s.n.) mușiță. Vezi definitia »

ZĂGNÉATĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit. Vezi definitia »

GREBLĂTÚRĂ, greblături, s. f. (Rar) Ceea ce s-a adunat cu grebla. – Din grebla + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

VENTÚZĂ, ventuze, s. f. 1. Organ în formă de disc al unor animale (acvatice), care le permite să se fixeze pe diferite corpuri. 2. Pahar special de sticlă, cu marginea superioară puțin răsfrântă, care se aplică (prin crearea de vid în interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mică congestie locală a sângelui (în scop curativ). 3. Aparat în formă de clopot, cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația unui lichid într-o conductă. – Din fr. ventouse. Vezi definitia »

APARATÚRĂ s. f. ansamblul aparatelor care asigură funcționarea, controlul și reglarea unei mașini sau instalații. (< germ. Apparatur) Vezi definitia »