ciont², cioánte, s.n. 1. (pop.) crâmpei dintr-o bucată mai mare; ciump, ciot. 2. (reg.) os, ciolan; (la pl.) degetele mâinii. 3. (reg.) buștean, buturugă. Vezi definitia »

PETÉNT, -Ă s. m. f. petiționar. (< germ. Petent) Vezi definitia »

RULÁNT, -Ă adj. (despre sisteme tehnice) care se deplasează cu ajutorul unor organe de rostogolire. ♦ pod ~ = macara mobilă cu un pod, care poate deplasa greutăți pe orizontală; material ~ = totalitatea vehiculelor (locomotive, vagoane) care circulă pe liniile ferate. (< fr. roulant) Vezi definitia »

RAMPÁNT, -Ă I. adj. (despre o suprafață) înclinat în rampă. II. s. m. (arhit.) fiecare dintre cele două laturi oblice ale unui fronton, gablu sau lintou. III. s. n. (herald.) însemn animalier reprezentat ridicat pe labele din spate. (< fr. rampant) Vezi definitia »

MONOELECTROVALÉNT, -Ă, monoelectrovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are electrovalența egală cu unitatea. [Pr.: -no-e-] – Mono- + electrovalent. Vezi definitia »