FENOGENÉZĂ s. f. formarea ontogenetică a caracterelor fenotipice ca urmare a interacțiunii dintre ereditate și mediu. (< fr. phénogenèse) Vezi definitia »

ONDÍNĂ s.f. (În mitologia scandinavă și germanică) Zână, geniu al apelor. [Var. undină s.f. / < fr. ondine]. Vezi definitia »

BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg., În limba literară numai în loc. și expr.) mână ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri – Var.: brânci s. m.] – Lat. branca. Vezi definitia »

CETOGENÉZĂ, cetogeneze, s. f. (Biochim.) Formarea cetonei în organism. – Din fr. cétogenèse. Vezi definitia »

PERIENTEROCOLÍTĂ s.f. (Med.) Periviscerită abdominală adezivă care afectează în special intestinul subțire și colonul. [Cf. fr. péri-entéro-colite]. Vezi definitia »