Definita cuvantului caragea
CARAGEA, familie de boieri de origine greacă, stabilită în Țara Românească în sec. 17. Mai importanți: 1. Nicolae C., mare dragoman al Porții Otomane (1769-1774), domn al Țării Românești (1782-1783), mazilit de turci. 2. Ioan Gheorghe C., mare dragoman al Porții Otomane, domn al Țării Românești (1812-1818); a dus o politică fiscală excesivă și a reglementat renta feudală în defavoarea țărănimii prin „Legiuirea Caragea” (1818). În timpul domniei sale a bîntuit o epidemie de ciumă („ciuma lui Caragea”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu caragea
poșmótea s.f. art. (reg.; în expr.) a veni cu toată poșmotea = a veni cu toții, cu mic cu mare. Vezi definitia »
néprea s.f. (reg.) piază-rea; necuratul, diavolul. Vezi definitia »
CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese. Vezi definitia »
APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere. ♦ A părea. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. – Lat. lit. apparere (după părea). Vezi definitia »
strinceá, strincéle, s.f. (reg.) unealtă cu care se lucrează opincile. Vezi definitia »