USTILAGINÁLE s. f. pl. ordin de ciuperci bazidiomicete parazite pe vegetale, cărora le produc diferite boli. (< fr. ustilaginales) Vezi definitia »

ARTIODACTÍLE s.n.pl. Ordin de mamifere erbivore ungulate, având la fiecare picior un număr egal de degete; paricopitate; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. artiodactil. / < fr. artiodactyles, cf. gr. artios – pereche, daktylos – deget]. Vezi definitia »

1)Primele noțiuni(fig.) 2)Numele tratului de alinață încheiat în anul 1915 între Argentina, Brauilșia și Chile, pentru a contracra influența S.U.A. în America Latină 3)Unul din marile posturi de televiziune din S.U.A. Sursa Îndreptar rebusist de Dr.N.Andrei 1980 Vezi definitia »

TELE¹- elem. tel²(e)-. Vezi definitia »

jále (-jéli), s. f. – Chin, durere, mîhnire, amar, necaz. – Mr. jale, megl. Jal’. Sl. žalĭ „durere” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 155; Tiktin; DAR; Conev 101), cf. bg. žalja. Se folosește în Arg. cu un sens mai mult sau mai puțin echivalent celui de „treabă proastă”. Sensul înv. de „dorință, dor” indicat de DAR nu pare să fi existat în realitate; ex. citat, din Codicele Voronețean, pare o stîngăcie a traducătorului, care a folosit jale „dorință” în loc de dor, ce are într-adevăr cele două sensuri de „durere” și „dorință”. Der. jalet, s. n. (durere); jelie, s. f. (chin); jaloste, s. f. (înv., chin), din sl. žalosti; jelcui, vb. refl. (a se lamenta), din rut. žalkuvati; jalnic, adj. (trist, dureros, chinuitor; care stîrnește milă; de doliu), cf. bg. žalnik; jelalnic, adj. (rar, necăjit); jelnici, vb. (a se lamenta, a se jelui); jelanie, s. f. (dorință; durere, chin, necaz; plîngere, lamentație), din sl. želanije „dorință”, confundat în parte cu sl. želenije „doliu, durere” (DAR), cf. bg. želanie „dorință”; jeli (mr. jilescu, jilire), vb. (a plînge, a se jelui), din sl. zaliti, cf. bg. žalja; jelitor, adj. (mîhnit, întristat); jelit, s. n. (jeluire, plînset); jelui, vb. (a compătimi, a simți compasiune, a regreta, a deplora; înv., a dori, a-i fi dor; refl., a se plînge), din sl. žalovati; jeluitor, adj. (plîngăcios); jeluitor, s. m. (reclamant); jalovanie, s. f. (bocet; reclamație), din sl. (rus.) žalovanije, înv. Vezi definitia »