pităcí, pităcésc, vb. IV (înv.) a acorda cuiva pitac (decret) de boierie. Vezi definitia »

VINCI s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăților și pentru manevrarea ancorei. [< it. vinci, engl. winch]. Vezi definitia »

scofelíci s.m. sg. (reg.) persoană (mai ales copil) care scotocește peste tot; scofelitor. Vezi definitia »

ARÍCI¹, arici, s. m. 1. Animal mamifer insectivor, cu botul ascuțit și corpul gros, acoperit cu țepi (Erinaceus europaeus). ◊ Compus: arici-de-mare = animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu țepi (Echinus melo). 2. Instrument cu care se îndepărtează crusta depusă pe pereții unor canale. 3 (Mil.) Element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei, alcătuit din pari sau grinzi metalice dispuse cruciș. – Lat. ericius. Vezi definitia »

atúnci adv. – 1. În momentul acela (uz temporal). – 2. În acest caz (uz consecutiv). – Var. atunce(a). Mr. atumțea, megl. tunțea, istr. (a)tunț. Lat. *ad tunc ce (Philippide, Principii, 92; Crețu, 377; Pușcariu 164; Densusianu, Hlr., 171; Candrea-Dens., 112; DAR). În lat. tîrzie apare compusul ad tunc, de unde v. ven. toncha, cat. adonchs, sp. (en)tonces, v. port. entom (› port. então). – Compară atunceși, adv. (înv., în momentul acela). Vezi definitia »