nafacá, nafacále, s.f. (înv.) 1. toate mijloacele de subzistență (în bani și în natură) ce-i revin unei persoane; porție, tain, mertic. 2. salariu, leafă; pensie. 3. (cu forma nacaf) ospăț, praznic. 4. (cu forma nacafá) obicei, deprindere, nărav. 5. (cu forma nacafá) preocupare, pasiune. 6. pretenție; capriciu, toană. 7. necaz, neajuns; belea, pacoste, năpastă. 8. defect, viciu. Vezi definitia »

PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. Vezi definitia »

hârlăuánca s.f. (reg.) dans țărănesc jucat de cîte doi flăcăi și două fete. Vezi definitia »

DESECÁ vb. tr. 1. a îndepărta excesul de apă de pe solurile umede; a seca. 2. a elimina apa din diferite materiale. (după fr. dessécher) Vezi definitia »

a-i pocni broasca expr. (intl., înv.) a eșua. Vezi definitia »