pílhă, pílhe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre lemnele care se pun de-a curmezișul pe un drum de munte. 2. lemn pus de-a curmezișul pe capătul dinapoi al unei table de plută; cordar, călădău. 3. lemn pus de-a curmezișul apei, pe care se construiește o tablă de plută. 4. bucată de lemn care are la cap sârme, funii cu care se leagă plutele la mal. 5. lemn pus sub călcâiul țapinei. Vezi definitia »

leórbă (leórbe), s. f. – 1. Dafin, Laurus nobilis. – 2. Usturoiță, Alliaria officinalis. – Var. lurbăr, lurbăn. Germ. Lorbeer, prin intermediul săs. lurber (Borcea 197). În Trans. Vezi definitia »

CAPELATÚRĂ s.f. Capelare. [După fr. capelage]. Vezi definitia »

HIDRONEFRÓZĂ s.f. (Med.) Destindere și atrofie a rinichiului, odată cu destinderea bazinului și uneori a ureterului, datorită unui obstacol care blochează tranzitul urinar. [< fr. hydronéphrose, cf. gr. hydor – apă, nephros – rinichi]. Vezi definitia »

SCRISORÍCĂ, scrisorele, s. f. Diminutiv al lui scrisoare (1). – Scrisoare + suf. -ică. Vezi definitia »