RECÚL, reculuri, s. n. Mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă pe baza unei forțe de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. – Din fr. recul. Vezi definitia »

vehiculul cu doua, trei sau patru roti, a carui viteza maxima prin constructie nu depaseste 45 km/h si care este echipat cu un motor cu ardere interna, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrica ce nu depaseste 50 cmc sau cu un alt motor cu ardere interna ori, dupa caz, electric, a carui putere nominala este de cel mult 4 kW (sursa:noul cod rutier,legea 49/2006) Vezi definitia »

funcția întărește organul prov. (er., glum.) viața sexuală activă menține potența. Vezi definitia »

a prinde șpilul expr. (pop.) a înțelege, a pricepe. Vezi definitia »

a da dosul expr. v. a da dos la față. Vezi definitia »