MĂRGHÍLĂ, mărghile, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos; mocirlă, baltă. [Acc. și: mắrghilă] – Et. nec. Vezi definitia »

ARGÍLĂ s.f. (Petr.) Rocă sedimentară, alcătuită din silicați de aluminiu, foarte răspândită în natură și folosită în olărie, în sculptură etc.; lut. [Pl. -le. / < fr. argile, it. argilla < lat. argilla]. Vezi definitia »

AUTOCISTÉRNĂ, autocisterne, s. f. Automobil prevăzut cu o cisternă montată pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor. – Din auto² + cisternă. Vezi definitia »

hilimoácă s.f. (reg.) ienupăr-pitic. Vezi definitia »

HIPOVITAMINÓZĂ s. f. deficiență de vitamine în orga-nism. (< fr. hypovitaminose) Vezi definitia »