LOCÚL s.m. 1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruță a unui fruct în care se află semințele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus]. Vezi definitia »

STUDIUL APARITIEI UNEI AFECTIUNI; STUDIUL DESFASURARII MECANISMELOR PRIN CARE AFECTIUNEA APARE Vezi definitia »

a-și băga botul expr. a se amesteca în treburi care nu-l privesc; a interveni inoportun într-o discuție. Vezi definitia »

TUBUL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „tub (mic)”. [< fr. tubul-, cf. lat. tubulus]. Vezi definitia »

PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. ♦ Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambule. Vezi definitia »