Definita cuvantului carbonil
CARBONIL (‹ fr. {i}) s. m. 1. Grupă funcțională organică, formată dintr-o dublă legătură carbon-oxigen, prezentă în aldehide și cetone. 2. Carbonili metalici = combinații ale monooxidului de carbon, coordinat ca ligant cu unele metale (crom, molibden, fier, cobalt, nichel, osmiu, iridiu etc.) cu o stabilitate chimică și termică mare; au aplicații în tehnică.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu carbonil
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. Vezi definitia »
SUSTENABIL ă, sustenabili -e adj. 1. (despre idei si probe) Care pot fi susținute.2.Ceva ce poate fi menținut pe termen lung,din eng sustain Vezi definitia »
VOLÚBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător și rapid; fluent, curgător, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubile, lat. volubilis. Vezi definitia »
VINDECÁBIL, -Ă, vindecabili, -e, adj. (Despre boli, răni, leziuni etc.; fig. despre suferințe morale) Care poate fi vindecat, care are leac; curabil. – Vindeca + suf. -bil. Vezi definitia »
FEOFÍL, -Ă I. adj. cu frunze brune. II. s. n. pigment brun, caracteristic feoficeelor. (< fr. phéophylle) Vezi definitia »