Definita cuvantului carbonil
CARBONIL (‹ fr. {i}) s. m. 1. Grupă funcțională organică, formată dintr-o dublă legătură carbon-oxigen, prezentă în aldehide și cetone. 2. Carbonili metalici = combinații ale monooxidului de carbon, coordinat ca ligant cu unele metale (crom, molibden, fier, cobalt, nichel, osmiu, iridiu etc.) cu o stabilitate chimică și termică mare; au aplicații în tehnică.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu carbonil
NELOCUÍBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. – Ne- + locuibil. Vezi definitia »
RUSOFÍL, -Ă, rusofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă simpatie pentru poporul rus și pentru cultura sa. – Din fr. russophile. Vezi definitia »
ACROFÍL, -Ă adj., s. f. (plantă) care crește în regiuni înalte. (< fr. acrophile) Vezi definitia »
ARÍL s.m. Radical derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. [< fr. aryle]. Vezi definitia »
JUVENÍL, -Ă adj. 1. care aparține tinereții; tineresc. 2. (despre substanțe) care provine din magma topită în interiorul scoarței Pământului și circulă prin scoarță, până la suprafață. 3. (despre organisme) tânăr. (< fr. juvénile, lat. iuvenilis) Vezi definitia »