HIPO³ adj. inv. (despre transporturi, tracțiune) efectuat cu calul. (< fr. hippo) Vezi definitia »

TÉMPO s. n. 1. Viteză, iuțeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. Vezi definitia »

TÍPO s.n. invar. (Fam.) Tipografie. [< fr. typo]. Vezi definitia »

HIPO¹- Element prim de compunere savantă însemnând „sub”, „inferior”, „în deficit”. [Var. hip-, ipo-. / < fr. hypo-, cf. gr. hypo – dedesubt]. Vezi definitia »

ADIP(O)- elem. „grăsime”. (< fr. adip/o/-, cf. lat. adeps, adipis) Vezi definitia »