RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance. Vezi definitia »

CÂRMĂ, cârme, s. f. 1. Piesă mobilă care servește la menținerea sau la schimbarea direcției de mers a unei ambarcații, a unei nave sau a unui aparat de zbor. 2. Fig. Conducere, cârmuire, guvernare. – Din sl. krŭma. Vezi definitia »

ODONTOTÉHNICĂ s.f. Arta de a conserva dinții, plombându-i sau înlocuindu-i pe cei cariați. [Gen. -cii. / cf. fr. odontotechnie]. Vezi definitia »

cheábă s.n. (reg.) briceag mic, cuțitaș. Vezi definitia »

NEUROPLÁSMĂ s. f. protoplasmă care umple interstițiile dintre fibrele celulelor nervoase. (< fr. neuroplasme) Vezi definitia »