CÁLCUL, (I) calcule, s. n., (II) calculi, s. m. I. 1. Ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală. 2. Plan, combinație, proiect, socoteală. II. Concrețiune care se formează accidental în anumite organe animale. Calcul renal. – Fr. calcul (lat. lit. calculus). Vezi definitia »

ACETÁBUL s. n. 1. cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului. 2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul. (< fr. acétabule, lat. acetabulum) Vezi definitia »

Cuvântul se găsește în articolul 1300 din Codul civil aflat la această dată în vigoare și nu este explicat de nici un dicționar. Consultați un jurist! Vezi definitia »

OPÚSCUL s.n. Scriere (științifică, literară) de dimensiuni mici. [Pl. -le, (s.m.) -li. / cf. fr. opuscule, lat. opusculum]. Vezi definitia »

FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], numele științific al plantei. Vezi definitia »