fáur (fáuri), s. m. – 1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Pușcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro. – Der. făurar, s. m. (fierar); făurăreasă, s. f. (nevastă de fierar); făurărie, s. f. (fierărie); făurărit, s. n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Pușcariu 592 și Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s. f. (forjă); făuriște, s. f. (forjă); făuriță, s. f. (nevastă de fierar). Vezi definitia »

HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hŭzur. Vezi definitia »

BABUR (BABER, BABAR), Zahir ad-Din Muhammad (1483-1530), principe mongol, primul împărat (1526-1530) și întemeietorul dinastiei Marilor Moguli din India. Descendent din Timur Lenk. Memorii („Babur-name”), cu informații prețioase despre popoarele din India, Afghanistan și Asia Centrală. Vezi definitia »

MAÚR, -Ă I. s. m. (pl.) nume dat în antichitate de romani populației băștinașe din nord-vestul Africii (berberi), în evul mediu cuceritorilor arabi ai Spaniei. II. adj. 1. din vechea Mauritanie. 2. care aparține maurilor; mauresc, moresc. ♦ stil ~ = stil arhitectonic caracteristic populației maure. (< germ., fr. Maure, lat. Maurus) Vezi definitia »

GAFEUR, gafeuri, s. m. (Franțuzism) Gafist. [Pr.: -för] – Din fr. gaffeur. Vezi definitia »