ELOGIÓS, -OÁSĂ adj. laudativ, cu elogii. (< fr. élogieux) Vezi definitia »

IERBÓS, -OÁSĂ, ierboși, -oase, adj. 1. Acoperit cu iarbă, bogat în iarbă. 2. (Despre plante) Erbacee. – Lat. herbosus sau iarbă + suf. -os. Vezi definitia »

ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux]. Vezi definitia »

ASFALTÓS, -OÁSĂ adj. asfaltic. (< fr. asphalteux) Vezi definitia »

NÁOS, naosuri, s. n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós. Vezi definitia »