ETNOBOTÁNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu culegerea de denumiri populare ale plantelor. ♦ Nomenclatura populară botanică. [Cf. gr. ethnos – popor, botane – plantă]. Vezi definitia »

áță (áțe), s. f. – 1. Fir. – 2. Fibră, filament. – 3. (adv.) Direct, fără oprire. – 4. (Fam.) Intendență militară. Lat. acia (Pușcariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atša). – Sensul 4 este o interpretare umoristică a cuvîntului administrație, care înainte se prescurta de obicei sub forma a-ție. Der. ațică, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeală, făcut din două fire răsucite); ațist, s. m. (ofițer de intendență); ațos, adj. (care are ațe; necioplit, înfumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acŭ (Capidan, Raporturile, 220). Vezi definitia »

CONCÍNĂ, concine, s. f. Numele unui joc de cărți. – Din ngr. kontsína. Vezi definitia »

gloriétă s.f. Mic pavilion de odihnă amenajat într-un parc. (< fr. gloriette) Vezi definitia »

CICÁLĂ, cicale, s. f. (Rar) Persoană cicălitoare. – Comp. it. cicala. Vezi definitia »