FLORÉTĂ, florete, s. f. 1. Armă albă sportivă, cu lamă lungă și flexibilă, în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită la exercițiile de scrimă. 2. Probă de scrimă cu floreta (1). – Din fr. fleuret (după floare). Vezi definitia »

AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul construcției aerodinelor pe baza datelor teoretice și experimentale. ♦ Tehnica condiționării aerului. [Gen. -cii / < fr. aérotechnique]. Vezi definitia »

CUSPÍDĂ s.f. 1. Formație anatomică terminată printr-un vârf ascuțit. 2. (Bot.) Ghimpe. [< fr. cuspide, cf. lat. cuspis – vârf]. Vezi definitia »

AMBIVALÉNȚĂ s.f. (Liv.) Existența concomitentă a două aspecte radical diferite. [< fr. ambivalence]. Vezi definitia »

ZOÁBĂ s.f. v. zoavă. Vezi definitia »