îngălmăcitúră s.f. (reg., înv.) v. îngălmăcire. Vezi definitia »

BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În orânduirea feudală) Organizație de castă a meseriașilor din aceeași branșă, care avea scopul să împiedice concurența dintre ei și să le păzească drepturile economice și politice împotriva exploatării feudalilor și negustorilor; o dată cu dezvoltarea modului de producție capitalist, ea se transformă într-o organizație închisă a meșterilor care exploatează calfele și ucenicii. ♦ (Înv.) Categorie socială sau profesională. Piară breasla boierească! (BOLLIAC). 2. Meserie, profesiune; funcție, slujbă. De breasla lui, ciubotar (ȘEZ.). 3. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași și din diferite categorii ale burgheziei. – Slav (v. sl. bratĩstvo). Vezi definitia »

-bară lungă și groasă de lemn sau metal așezată deasupra încărcăturii înalte de fân sau paie și care se prinde atât în fața cât și în spatele carului cu câte o funie, odgon sau lanț de colțurile carului pentru a păstra încărcătura stabilăîn timpul trasportului. -bară grosă de lemn sau metal cu care se fixează împreună mai multe lucruri. -bară groasă cu care se proptesc unele lucruri prevenind înclinarea sau răsturnarea lor. Vezi definitia »

MORTIÉRĂ s. f. 1. deschidere îngustă în zidul unei fortificații, care permite apărătorilor să tragă cu arma. 2. v. mortier. (< fr. meurtrière) Vezi definitia »

nicochéră (-re), s. f. – Stăpînă a casei. – Var. nicochera(-ale). Ngr. νοικοκερά (Scriban). Rar. Vezi definitia »