Definita cuvantului carillon
CARILLON (cuv. fr.) [carión] subst. Instrument muzical de origine flamandă (sec. 15), constituit dintr-un ansamblu de clopote. Instalat în turnuri, este prevăzut uneori cu o claviatură.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu carillon
LAGÓN s. n. întindere de apă înconjurată de stânci coraliere, într-un atol. (< fr. lagon) Vezi definitia »
BUFÓN s.m. Personaj comic îmbrăcat caraghios, care era ținut la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-și distra stăpânii cu glume, cu strâmbături etc.; măscărici. ♦ Actor care interpretează roluri de un comic exagerat; (p. ext.) om care stârnește râsul cu glumele, faptele sau strâmbăturile sale. // adj. (Rar) Caraghios, comic. [< fr. bouffon, it. buffone]. Vezi definitia »
zacón, zacoáne, s.n. (înv.) 1. lege, regulă, normă. 2. tagmă, ordin religios. Vezi definitia »
MICROPLANCTÓN s. n. plancton ale cărui elemente nu măsoară mai mult de câțiva milimetri. (< fr. microplancton) Vezi definitia »
ORGANÓN s. n. instrument al gândirii, al cercetării științifice. (< gr. organon) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z