Definita cuvantului carillon
CARILLON (cuv. fr.) [carión] subst. Instrument muzical de origine flamandă (sec. 15), constituit dintr-un ansamblu de clopote. Instalat în turnuri, este prevăzut uneori cu o claviatură.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu carillon
GLÁSBETON s.n. Geam solid format din tuburi de sticlă închegate cu beton. [< germ. Glasbeton]. Vezi definitia »
TANGÓN s.n. Drug de lemn, rezemat cu un capăt de bordajul navei și susținut de o balansină, care servește la legarea bărcilor aflate pe apă și pe care marinarii pot coborî în bărci. [< fr. tangon]. Vezi definitia »
MASÓN s. m. francmason. (< fr. mașon) Vezi definitia »
HIPARIÓN s. m. mamifer fosil de talia unei zebre, mult mai zvelt decât calul. (< fr. hipparion) Vezi definitia »
BATESON [béitsn], Gregory (1904-1980), antropolog american. A aplicat conceptele teoriei comunicației în domeniul psihiatriei, în vederea explicării cauzelor schizofreniei. Op. pr.: „Comunicarea”, „Trepte spre o ecologie a spiritului”. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z