MONOCÓCĂ s.f. Ansamblu constituit din șasiul și caroseria unui vehicul, care formează un bloc. [< fr. monocoque]. Vezi definitia »

ELECTROVALÉNȚĂ s.f. Legătură chimică rezultată prin deplasarea unui electron de la un atom la altul. [Cf. fr. électrovalence]. Vezi definitia »

ÎNSĂ Conj. 1. (Adversativ, leagă două propoziții sau două părți de propoziție) Cu toate acestea, totuși, dar. 2. (Arată trecerea la altă idee) Dar, pe de altă parte. – Lat. ipsa. Vezi definitia »

HETEROAUXÍNĂ s.f. Hormon asemănător auxinei, care accelerează creșterea plantelor. [< germ. Heteroauxin, cf. gr. heteros – altul, auxein – a crește]. Vezi definitia »

cîblă (cîble), s. f. – Vadră, măsură de capacitate pentru grîne, folosită în Mold. (sec. XV-XVIII) și egală cu o găleată sau patru ferdele. Sl. kŭbilŭ, din germ. Kübel (DAR). – Der. cîbărit, s. n. (dijmă în cereale și fructe). Vezi definitia »