STĂVÍ, stăvesc. vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales în construcții negative). 1. A se așeza, a se stabili într-un loc; a se aciua. 2. A se alege cu ceva, a putea realiza ceva. – Din sl. staviti. Vezi definitia »

absolví (-v, -ít), vb. 1. A ierta, a scuti de pedeapsă. – 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învățămînt din Austria și Germania; există cu acest sens tendința de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der. absolvent, adj. (care a terminat o formă de învățămînt); absolvență, s. f. (terminarea unei forme de învățămînt). Vezi definitia »

GÂLCEVÍ, gâlcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă. Vezi definitia »

prușuví, prușuvésc, vb. IV (reg.; despre bucăți de pânză sau de piele) a coase margine la margine, punând un petic pe dedesubt. Vezi definitia »

parșiví, parșivésc, vb. IV. (înv., pop. și fam.) 1. a (se) murdări. 2. a se ticăloși. 3. a se deprava. 4. a adresa cuiva epitetul „parșiv”. Vezi definitia »