pârgăluí, pers. 3 sg. pârgăluiéște, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se pârgui. 2. a face să se dea în pârgă, să se rumenească. Vezi definitia »

MUȘTRULUÍ, muștruluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A deprinde soldații cu exercițiul militar; a instrui. ♦ P. ext. A instrui, a învăța cu asprime; a struni. 2. (Fam.) A mustra, a dojeni, a certa; a bate. – Mustru + suf. -ului. Vezi definitia »

șperluí, șperluiésc, vb. IV 1. (înv.; despre rufe) a spăla cu leșie. 2. (reg.) a face praf. Vezi definitia »

ZBILȚUÍ, zbílțui, vb. IV. Tranz. A strânge, a uni cu putere. (zbilț + suf. -ui) Vezi definitia »

păjuí, păjuiésc, vb. IV (înv.) a scobi; a lămbui. Vezi definitia »