FITÉU, fiteie, s. n. Sobă (reg., Țara Oașului). – Cf. magh. fűt (a încălzi) Vezi definitia »

HIPOGÉU, -ÉE adj. (Despre animale, plante; op. epigeu) Care trăiește sub pământ. ♦ (Despre un mod de germinație) La care cotiledoanele nu ies la suprafața pământului. ♦ (Despre roci sau procese geologice) Care își are originea în interiorul pământului. [< fr. hypogé, cf. gr. hypo – sub, ge – pământ]. Vezi definitia »

SUFLÉU s. n. preparat culinar asemănător cu budinca, din legume fierte, ouă, brânză și unt sau din fructe. (< fr. soufflé) Vezi definitia »

CRUSTACÉU, crustacee, s. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. ◊ (Adjectival) Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé. Vezi definitia »

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée. Vezi definitia »