CARÓTĂ, carote, s. f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică. 2. Probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acesteia în laborator. 3. Fig. (Rar) Înșelătorie, șmecherie, trișare, șarlatanie. 4. (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. – Din fr. carotte. Vezi definitia »

EPITÉCĂ s. f. partea superioară, mai mare, a unei valve. (< fr. épithèque) Vezi definitia »

speánă, spéne, s.f. (reg.) covată mică pentru scăldat copiii. Vezi definitia »

a băga pleoapă expr. (intl.) a privi atent Vezi definitia »

FILACTÉRĂ s.f. (Ant.) Fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei, și care în timpul rugăciunii era pusă pe frunte și pe brațul stâng. [Var. filacteriu s.n. / < fr. phylactère, gr. phylakterion – antidot]. Vezi definitia »