Definita cuvantului tavan
TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tavan
LEDIÁN s.n. (Geol.) Etajul mijlociu al eocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. lédian]. Vezi definitia »
MITOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de mitomanie. [< fr. mythomane]. Vezi definitia »
MUNTEÁN, munteni, s. m. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Munteniei ori este originară de acolo. 2. Persoană care locuiește la munte sau este originară de la munte. ♦ (Adjectival) Care aparține locuitorilor de la munte, specific locuitorilor de la munte; muntenesc. – Munte + suf. -ean. Vezi definitia »
aleán (aleánuri), s. n. – Suferință, necaz, supărare. Mag. ellén „contra” (DAR). Cihac propune sl. alinŭ „insidios”, care pare mai puțin convingător. Limba actuală începe să confunde alean cu der. de la a alina „a consola”; cf. în farmacia mea a tot lecuitoare aleanuri am la chinurile-abia simțite (Arghezi). – Der. alenșug, s. n. (dușmănie), din mag. ellenség. Vezi definitia »
șolcán, șolcáne, s.n. (reg.) os mare. Vezi definitia »