ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae. Vezi definitia »

a avea boală (pe cineva) expr. 1. a invidia (pe cineva), a pizmui (pe cineva). 2. a avea resentimente (față de cineva) Vezi definitia »

VENTÚZĂ s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. păhărel special de sticlă ce se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 3. aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul ce împiedică circulația apei într-o conductă. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. (< fr. ventouse) Vezi definitia »

ANTOFITÓZĂ, antofitoze, s. f. Boală a plantelor provocată de unele plante parazite sau semiparazite cu flori. – Din fr. anthophytose. Vezi definitia »

FONTANÉLĂ, fontanele, s. f. Spațiu neosificat dintre oasele craniului noului născut (1); moalele capului. – Din fr. fontanelle, lat. fontanella. Vezi definitia »