ÎNVESTITÚRĂ s. f. 1. (în evul mediu) act solemn prin care cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc. ◊ act prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă. 2. act de numire și de confirmare în funcție a unui prelat. 2. act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcție electivă. 4. vot de ~ = act prin care o adunare (parlament) dă unui om de stat misiunea de a constitui guvernul. (< fr. investiture) Vezi definitia »

BRICHÉTĂ², brichete, s. f. Produs obținut din aglomerarea prin presiune a pulberii unor materiale în formă paralelipipedică sau ovoidală, spre a fi mai ușor transportate sau întrebuințate. Brichete de cărbune. – Fr. briquette. Vezi definitia »

ENDOCARDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație de natură microbiană a endocardului. [< fr. endocardite]. Vezi definitia »

șezátă, șezắți, s.f. (reg.) fiecare dintre stâlpii verticali care sprijină streașina casei. Vezi definitia »

CHILIPIRGIOÁICĂ, chilipirgioaice, s. f. (Peior.) Femeie care umblă după chilipiruri. – Chilipirgiu + suf. -oaică. Vezi definitia »